Bullying la Questfield International College, educația privată și responsabilitatea publică

În contextul educațional actual, abordarea fenomenului de bullying necesită un cadru clar și structurat, care să asigure protecția elevilor și intervenții eficiente din partea instituțiilor școlare. Lipsa unei reacții adecvate poate conduce la efecte serioase asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, precum și la o erodare a încrederii în sistemul educațional. Investigația prezentă analizează o serie de situații semnalate în cadrul unei instituții private de învățământ din Pipera, evidențiind atât problemele raportate, cât și modul în care acestea au fost gestionate din perspectiva responsabilității instituționale.

Bullying la Questfield International College, educația privată și responsabilitatea publică

Informațiile și documentele puse la dispoziția redacției indică existența unui caz de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate, realizate de familia unui elev, au semnalat o serie de comportamente agresive, inclusiv jigniri zilnice și stigmatizare medicală, fără ca instituția să răspundă cu măsuri documentate sau intervenții oficiale. Totodată, familia reclamă o presiune exercitată pentru retragerea copilului, reflectată într-un schimb de replici cu fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, ale cărei afirmații sunt citate din sursele puse la dispoziție, fără a se formula concluzii privind intențiile acesteia.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Conform corespondenței și declarațiilor familiei, cazul semnalat implică o expunere zilnică a elevului la comportamente agresive repetate, cum ar fi jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și al pauzelor. Deși aceste situații au fost aduse în mod oficial și repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, răspunsurile instituției au fost, după documentele analizate, limitate la intervenții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii scrise care să ateste măsuri concrete.

Pe măsură ce incidentelor au escaladat, familia a continuat să transmită sesizări prin emailuri detaliate și cronologice, solicitând intervenții și clarificări în scris, însă din analiza materialelor nu rezultă existența unor măsuri aplicate, sancțiuni sau monitorizări formale. Această abordare a condus, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familia elevului, fiind prezentată situația ca o problemă minoră sau de adaptare, în loc să fie tratată ca un caz grav de violență psihologică.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și relatările indică o utilizare repetată, în mediul școlar, a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiștii consultați evidențiază că o astfel de practică depășește conflictele obișnuite dintre copii și constituie o formă agravată de bullying cu impact negativ major asupra stimei de sine și dezvoltării psihologice.

În ciuda sesizărilor oficiale privind acest tip de stigmatizare, instituția nu a furnizat dovezi ale unor intervenții ferme sau documentate care să oprească fenomenul. Răspunsurile primite din partea școlii au fost predominant verbale, generale și fără aplicabilitate concretă, ceea ce a permis perpetuarea abuzului și a contribuit la consolidarea unui climat educațional nesigur.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din analiza materialelor puse la dispoziție reiese că, deși cadrele didactice au fost martore directe ale fenomenului, intervențiile lor nu au avut efecte vizibile asupra opririi agresiunilor. În lipsa unor proceduri clare și a documentației administrative, responsabilitatea instituției rămâne neclară, iar lipsa unor măsuri scrise face imposibilă evaluarea reală a acțiunilor întreprinse.

Familia a semnalat că sesizările au fost uneori tratate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității situației și la amânarea intervențiilor necesare. Această atitudine a generat o percepție de normalizare a bullyingului, cu efecte negative asupra întregului colectiv.

Declarația fondatoarei și implicațiile ei instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia, în care aceasta ar fi exprimat un mesaj interpretat ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată conform surselor, reflectă o abordare care ar putea sugera o prioritizare a considerentelor contractuale și economice în detrimentul protecției copilului.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției referitor la acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns care să confirme sau să infirme relatarea. Acest fapt subliniază o ruptură între discursul public al școlii și practica efectivă în gestionarea situațiilor de bullying.

Gestionarea formală a sesizărilor și problemele de trasabilitate

În urma sesizărilor, conducerea școlii a întocmit un document informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează o întâlnire, dar nu include elementele esențiale ale unei decizii administrative: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Din perspectiva jurnalistică, această diferență între documentele uzuale și formularul prezentat evidențiază o diluare a responsabilității și lipsa unui cadru operațional pentru soluționarea situației.

Absența unor măsuri scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare generează o percepție de intervenție minimală, fără impact asupra climatului educațional reclamat de familie.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului unor efecte negative în mediul școlar. Deși aceste solicitări au fost formulate în scris, nu există dovezi ale unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date, iar potrivit relatărilor, informații despre demersurile administrative au fost aduse în discuție în prezența colegilor, plasând copilul într-o poziție vulnerabilă și expusă.

Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, afectând negativ atât elevul vizat, cât și întregul colectiv.

Răspunsul întârziat al instituției și implicarea juridică

Reacția fondatoarei Fabiola Hosu survine abia după opt luni de la primele sesizări oficiale, concomitent cu implicarea echipei juridice a familiei și trimiterea unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională, sugerând că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale.

Acest aspect evidențiază o problemă structurală în modul de funcționare al instituției și capacitatea acesteia de a gestiona situații sensibile în timp util.

Document medical și impactul emoțional asupra copilului

Raportul psihologic de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, confirmă efectele emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra copilului, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuzul mediului școlar. Aceste constatări medicale susțin gravitatea situației și subliniază necesitatea unor intervenții prompte și eficiente.

Acest document medical devine o dovadă importantă în înțelegerea impactului real al fenomenului, depășind nivelul unor simple conflicte școlare și ilustrând consecințele unui abuz emoțional repetat.

Actualizări și reacții recente ale instituției

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email părinților elevilor, în care a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea și sinceritatea instituției în recunoașterea și gestionarea bullyingului.

Ulterior, pe 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații privind presupuse contacte telefonice informale către alte școli private din zonă, în care copiii retrași ar fi fost prezentați într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină. Redacția solicită clarificări publice referitoare la aceste aspecte, care pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea copiilor implicați.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Există documente și sesizări scrise care atestă un caz de bullying sistematic pe o perioadă extinsă;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate indică o gestionare predominant informală a situației;
• Stigmatizarea medicală a fost utilizată ca instrument de umilire, fără reacții ferme din partea instituției;
• Declarația fondatoarei și întârzierea reacțiilor instituționale ridică semne de întrebare asupra priorităților școlii;
• Confidențialitatea datelor sensibile nu pare să fi fost protejată conform solicitărilor familiei;
• Impactul emoțional confirmat medical subliniază necesitatea unor intervenții eficiente și transparente;
• Comunicatele recente ale instituției minimalizează gravitatea situației reclamată;
• Există semnale de posibile practici care afectează dreptul la educație și reputația copiilor retrași.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție implementate de Questfield Pipera atunci când sunt semnalate situații care afectează siguranța emoțională a elevilor. Această investigație evidențiază nevoia de transparență, responsabilitate și proceduri clare în cadrul instituțiilor educaționale, în special cele private, pentru a preveni și a combate cu eficiență fenomenul de bullying.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro